Insuşi cuvântul practică, produce confuzie.

Ce altceva ai putea

practica, în afară de ceea ce cunoşti deja? Şi ce altceva cunoşti, în

afară de vină, frică şi atac? Bineînţeles că nu vrei să continui să pui

în practică exact acele credinţe sau reacţii care te duc la suferinţă! I

Aşadar, ce să practici? Ai putea, eventual, să începi prin a practica,

pur şi simplu, starea de conştientă. Exersează să fii conştient de vina ta,

de frica ta şi de atacul tău. Nu le camufla, nu le nega şi nu le proiecta

asupra altor oameni. Pur şi simplu, uită-te la aceste fenomene în timp ce

ele se ivesc în cadrul conştientei tale.

Când eşti furios sau deprimat, întreabă, pur şi simplu: „De ce sunt

supărat? De ce simt nevoia să mă apăr? De ce anume mi-e frică?”

Continuă să pui aceste întrebări, până când începi să-ţi dai seama de

sursa mâniei şi fricii tale. O dată ce treci prin aceste straturi ale emoţiei,

pune-ţi întrebarea: „Care este vina mea aici?”

„La ce vină te referi?”, întrebi. Toate emoţiile negative din viaţa ta

apar din sentimentul tău subconştient de vinovăţie/ruşine. Acesta

trebuie conştientizat. Trebuie adus în conştienta ta, ca tu să-l poţi

elibera.

Sentimentele tale de imperfecţiune şi nevrednicie îţi provoacă frica de

răsplată. Dacă tu crezi că e ceva în neregulă cu tine, sau că ai greşit cu

ceva, îţi va fi teamă că vei fi pedepsit, far dacă ţi-e teamă că vei fi pedepsit,

te vei apăra împotriva oricărui atac imaginat şi imaginar.

Ori de câte ori simţi că cineva îţi contestă valoarea, vei fi gata să

apeşi pe trăgaci.

Acest întreg scenariu despre vină şi pedeapsă, plată şi răsplată, are

loc doar în mintea ta. Dacă îl proiectezi, vei introduce pe alţii în el şi veţi

fi nevoiţi să-l rezolvaţi împreună. Asta, însă, ridică miza. Este puţin probabil

să rezolvi ceva împreună cu altul, atunci când nu eşti conştient de

propria ta complicitate la evenimente.

Este mai bine să începi prin a conferi conştientă propriilor tale

gânduri. Astfel, vei descoperi nu numai că vina este rădăcina întregii suferinţe,

dar şi că iertarea de sine este necesară.

Fără iertare de sine, nu există eliberare de vină. Prin urmare, şi

drama mântuirii are loc doar în propria ta minte.