Iubirea

Nu poţi iubi într-un mod lipsit de iubire. Nu poţi avea dreptate şi, în

acelaşi timp, să ataci ceea ce este rău, deoarece eroarea e cea care trebuie

demontată şi, întrucât rădăcina a tot ce înseamnă eroare este frica,

numai demontarea fricii va aduce corecţia.

Iubirea este singura reacţie ce demontează frica. Dacă nu crezi asta,

încearc-o. Iubeşte orice persoană sau situaţie care îţi evocă în tine frica,

şi aceasta va dispărea. Asta este adevărat, nu atât datorită faptului că

iubirea e antidotul fricii, ci fiindcă frica este „absenţa iubirii”. De aceea,

ori de câte ori iubirea este prezentă - frica nu poate exista.

Cei mai mulţi dintre voi înţeleg foarte multe despre frică, dar foarte

puţine despre iubire. Vă este frică de Dumnezeu, vă este frică de mine şi

vă este frică unul de celălalt.

De ce vă e frică? Deoarece aveţi convingerea că nu meritaţi să fiţi

iubiţi şi nici nu sunteţi capabili să iubiţi pe altcineva.

Această credinţă este singura credinţă ce trebuie schimbată. Toată

negativitatea din viaţa voastră se va destrăma, o dată ce demontaţi

această credinţă eronată despre voi înşivă. Tu, prietenul meu, nu eşti

ceea ce gândeşti că eşti. Nu eşti doar o acumulare a tuturor convingerilor

şi faptelor tale negative. Asta este ceea ce crezi tu că eşti, dar nu e ceea

ce eşti. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, la fel ca şi mine. Tot ceea ce este bun

şi adevărat despre Dumnezeu, este bun şi adevărat despre tine.

Acceptă acest fapt - fie şi numai pentru o clipă - şi viaţa ta va fi

transformată. Acceptă aceasta în privinţa fratelui tău - aproapelui tău -

chiar în acest moment şi tot conflictul dintre voi se va termina.

Ceea ce vezi este un rezultat direct a ceea ce crezi. Dacă tu crezi că

eşti vinovat, atunci vei vedea o lume vinovată. Iar o lume vinovată va fi

pedepsită - şi la fel vei fi şi tu.

„Dumnezeu te va bate. Dumnezeu va nimici lumea. Dumnezeu se va

răzbuna.” Acestea, prietenii mei, sunt gândurile pe care voi le gândiţi.

Acestea - deşi sunt blasfemii - sunt ideile absurde pe care vreţi să mi le

atribuiţi mie! Din fericire, eu înţeleg că acesta este doar modul vostru -

nu prea subtil - de a vă canoni.

Este o manevră de tergiversare. În timp, veţi obosi de ea. Nu va dura

mult până ce veţi începe să respingeţi - individual şi colectiv - întreg

conceptul vinei şi veţi tânji să veniţi acasă.

Prietenii mei, aştept cu bucurie şi certitudine acest moment al deplinei

onestităţi şi responsabilităţi. În acea zi, când veţi vedea binele

vostru şi pe cel al semenilor voştri ca fiind unul şi acelaşi, tot ceea ce vă

separă de Dumnezeu se va desprinde de voi şi veţi sta alături de mine în

toată splendoarea voastră.