Omul

Omul este material prin corpul sau si deci una cu Dumnezeu în cea

mai joasa dintre vibratii. Apoi el este un gânditor, mintea lui facându-l sa fie una cu

Dumnezeu în planul mental; si este spiritual, fiind una cu Dumnezeu la nivelul cel mai

înalt de vibratii.

Este necesar, mai înainte de a aprofunda acest modus operandi al vindecarii, sa

întelegem în mod clar ca trupul omului este facut din marea substanta

amorfa care este materia prima a Universului însusi, care a fost numit

corpul lui Dumnezeu. Prin urmare, corpul omului nu este deloc un lucru ticalos. El

este un templu sacru în care salasluieste Spiritul si prin care Spiritul actioneaza

folosind Legea Mintii. Este adevarat, corpul uman este de o vibratie mai joasa decât

spiritul sau mintea, fiind mai dens, dar în acelasi timp este substanta spiritului si daca nu prindem în toata claritatea acest adevar, vom pierde mult din cunostintele necesare

vindecarii.

Mintea obiectiva a omului este

Mintea ratiunii, a alegerii, a dirijarii, si nu creeaza atât de mult cât dirijeaza

activitatea creatoare. Mintea subiectiva este Mintea creatoare; este acea

profunzime enorma a inconstientului în care sunt depozitate toate amintirile gândirii

si actiunile trecutului, care nu dispar chiar daca nu pot fi chemate în mod constient,

dar care plutesc la suprafata în vise si complexe.

Mintea subiectiva este aceea care conduce diversele activitati ale corpului. Nimic în

Univers nu se poate desfasura fara Minte si acest adevar este valabil si pentru corpul

omenesc. Mintea subiectiva este aceea care face inima sa bata, mentine procesul

respiratoriu al plamânilor, stimuleaza actiunea digestiva, mentine temperatura

corpului, dirijeaza transportul de energie nervoasa si altele, pe care le îndeplineste usor

si fara efort.

Motivul pentru care mintea subiectiva a omului poate face toate acestea este acela ca

ea este de fapt o parte din Mintea Subiectiva Universala.