Mintea universala

Când am înteles ca aceasta Minte Universala umple Universul, ne putem reprezenta

aceasta ca pe un mare ocean al Mintii ce ne înconjoara si în care suntem cufundati.

Aceasta este subiectiva sau subconstienta - ceea ce înseamna ca nu are puterea de a

alege, ci trebuie sa fie dirijata spre a actiona. Este extrem de inteligenta, contine toata

cunoasterea din Univers, dar nu este o minte care judeca. Stie numai un singur lucru -

sa actioneze în directia în care este dirijata.

Gândul este produsul Inteligentei, deci putem

presupune fara grija ca, înainte de a lua forma materia, trebuie sa fi fost o Inteligenta

care a putut cauza aceasta condensare în forma. Unii numesc aceasta Inteligenta,

Dumnezeu. Numele nu importa - importanta are faptul ca exista.

Aceasta Inteligenta actioneaza în doua feluri: mai întâi ca Inteligenta creatoare

selectiva, care hotaraste ceea ce voieste sa se faca; în al doilea rând, ca o Inteligenta

care se supune si îndeplineste dorintele Inteligentei creatoare. Aceasta

Inteligenta secundara actioneaza întotdeauna si integral ca Lege, având toata

cunoasterea necesara de a construi orice este de facut, dar lucrând totdeauna dupa un

model prestabilit, de la care nu are puterea de a se abate. Daca s-ar abate, nu ar exista

nici o Lege în Univers si rezultatul lor ar fi un haos. Universul este produsul unui

gânditor, care gândeste matematic.

Acest gânditor, sau Dumnezeu, este indivizibil, unic, dar manifestarea sa poate fi

separata în trei parti pentru a întelege mai bine cum actioneaza. Avem, deci, acest

Dumnezeu Unic, actionând pe trei planuri de vibratii; astfel avem Dumnezeu ca

Spirit, cea mai înalta si cea mai putin tangibila vibratie dorind sa creeze un univers al

formelor. Pentru Spirit, a dori este a crea. Integrat în acest Spirit exista marea

substanta amorfa a Universului, care ar putea fi pe drept numita corpul lui Dumnezeu.

Asupra acestei substante, caracterizata prin inertie, trebuie sa actioneze o forta din

afara sa. Este vibratia cea mai joasa si cea mai tangibila. Prin urmare, Spiritul

foloseste Mintea ca sa actioneze ca Lege spre a modela si forma Universul ca materie

densa asa cum îl cunoastem. Vibratia Mintii fiind mai mica decât aceea a Spiritului, o

face sa fie subordonata Spiritului si, fiind la rându-i mai înalta decât cea a materiei,

face ca materia sa fie supusa ei. Prin urmare, Dumnezeu ca minte ar putea fi

înteles ca vibratie de mijloc. Astfel, Spiritul îsi exprima vointa, iar Mintea se

supune necontestat sa modeleze materia în forma conceputa si detinuta numai de

Spirit.