De mici copii am fost invatati de parintii si bunicii
nostri cum sa ne rugam, care si ei stiau la randul lor de la biserica si
strabunii lor. Indiferent de ce metoda alegi sa te rogi, dar roaga-te.
Rugaciunea face parte din viata noastra, nu pentru ca asa au spus parintii,
biserica, pentru ca asa simtim in inima noastra. Dorim sa spunem cuiva tot ce
simtim noi, cuiva care este prietenul nostru cel mai bun, in care avem deplina
incredere si ne asculta cu multa rabdare si iubire. Tot ce nu putem spune
nimanui pe pamant, fie ca nu avem incredere, fie ca nu simtim acest lucru, insa
lui Dumnezeu ii spunem tot. Sa stiti ca nu ati gresit deloc in alegerea facuta,
de ai marturisi lui Dumnezeu,
,,ofurile,, voastre. Si cred ca foarte multi au renuntat la rugaciunea
clasica, traditionala, la o rugaciune spusa din inima, personalizata. Si este
si corect asa, fiecare isi are propriile nevoi si dorinte. Fara sa mai fim
nevoiti sa repetam mecanic, aceleasi cuvinte,
care de cele mai multe ori nu reprezinta simtirea si gandirea
noastra. Rugaciunea noastra devine
trairi, simtiri, cugetari, fara cereri nesfarsite. Fa ca rugaciunea ta sa fie
sincera, sa te simti aproape de Dumnezeu. Multumeste pentru tot ce ai primit si
fi convins ca vei fi ajutat si indrumat in drumurile tale. Dumnezeu are grija
de copii lui, chiar daca noi nu realizam acest lucru. Toate trec, numai
Dumnezeu ramane in permanenta langa noi.
Namaste !
F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu